Articol Blog

alerg


Din nou, perioadă de „alerg”.
Mintea, spiritul meu intra în maratoanele astea în mod automat. De fiecare dată câd simt că ceva, undeva, cumva … eu alerg. Eu nu știu să reacționez altfel. Nu știu să rezolv decât așa. Îmi încarc agenda, mintea, ziua. „Lasă. Să rezolvăm mai întâi astea. Să obosim. Pe urmă o să fim atât de obosiți, încât nu o să mai conteze de ce alergăm. De cine.”
O să sun. O să mă gândesc. O să răspund.
Dar nu acum.
Știu, desigur, că mă mint. Dar … funcționează.
Week-end. Seară. A 4-a săptămână de maraton, cred. Chem un taxi. Verific geanta. Refac în cap lista cu ce trebuia de făcut, unde de-ajuns, cât de stat. Aștept taxiul. Mai am o întâlnire, ultima. Și-apoi, dacă am noroc, o să adorm repede și o să dorm mult mâine. Am schimbat așternutul, în casă e curat – zambile, să nu uit să cumpăr de undeva zambile. E primăvară. Pământul săpat miroase a nou, a proaspăt. Frunzele stau să iasă din muguri. Mâine o să ies în parc. Să pot urmări tot procesul, să miros pământul, să conștientizez începutul, trezitul, primăvara. Să mă-ncep. Da, de mâine nu mai alerg. Mâine e o zi potrivită. Să mai ajung azi unde trebuie să ajung și gata.
Simt că ceva stă să-mi bubuie în piept. Ciudat, sunt agitată, simt că o să înțeleg ceva extrem de important. Simt că urmează o revelație, o întâlnire, întâmplare decizională. Simt că ceva extrem de adevărat stă să mi se-ntâmple.
Oprește taxiul.
Urc atent, încerc să nu pierd nimic din stare. Interior curat, miros de cafea proaspătă, muzică de drum lung, la volum potrivit. Pe bancheta din față, lângă șofer – o carte. Aaah, recunosc această carte. Miros de tapițerie curată. Și acest parfum, atât de cunoscut. De bărbat, de proaspăt, de puternic. Simt că o să-mi sară inima din piept. Aproape simt că daca-și întoarce capul, taximetristul e acel bărbat – primul care m-a pus pe alergat. Sau ultimul, de care alerg, spre care alerg.
Trag aer în piept. Las capul pe spate. Plâng. Și râd. „În sfârșit!”
Spun adresa de acasă.
Un sms cu „Scuze, amânăm. Mi-e imposibil să mai ajung.”
Din nou, aer în piept. Scot agenda. Fac un X mare pe pagina de mâine.
Alt sms.
„Știu că întrebarea ta e simplă. Știu că răspunsul meu, nu. Dar, te rog, mai întreabă-mă odată. ”

Comments

comments