Articol Blog

„așa” plus „altfel”


Îi povesteam unei prietene despre o întâlnire a mea mai veche cu un bărbat. Un bărbat, cu care credeam că o să am casă, copii și bătrâneți senine, împreuna, pe malul unei ape liniștite.

După atâția ani, îi povesteam distant, cu detalii pe care le credeam uitate. Nu trebuia să ascund chestii de care mă feream atunci, pe care mă prefăceam că nu le văd. Pretindeam ca nu există.

Îi povesteam despre el așa cum era, acum știind sigur că nu am avut cum să-l schimb. Așa era el.

Iar eu eram altfel.

De obicei, un om „așa” și unul „altfel” se completează.

Chiar se recomandă unul să fie rațional, iar celălalt emoțional. Unul pragmatic, iar celălalt, romantic. Unul să știe despre munți, iar celălalt – despre mare.

Dar uneori, unul „așa” și unul „altfel” înseamnă doar 2 oameni diferiți, care se întâlnesc într-o intersecție, încetinesc, opresc un pic, dar nu coboară. Și merg mai departe. Unii nu se uită deloc înapoi, alții privesc un pic, în oglinda retrovizoare. Din obișnuință, poate. Sau reflex.

Îi povesteam calm și trist prietenei mele. A trecut atâta timp, dar încă mă amărăște dezamăgirea acelui „mi s-a părut”.

Atâta timp, și încă mă mai gândesc ca puteam face lucrurile altfel.

Poate nu trebuia să opresc. Trebuia sa trec cu viteză mare mai departe. Rămânea cu o idee, un parfum, o iluzie, un printscreen rămas pe retină. O femeie care râde. Liberă. Neținută în loc. Nealungată. Nemințită. O femeie care are tot ce-i trebuie pentru ea, dar încă mai caută. O femeie care ar putea să se oprească, dar … mai aleargă. Pentru că poate. Pentru că vrea.

Vânt în păr, soare-n pistrui, ochelari de soare și muzică dată la maxim.

Poți trece prin intersecție fără să oprești. Poți!

Așa aș fi vrut să mă întâlnească și să mă cunoască acel bărbat.

Și poate ne-am fi intersectat încă odată acum. Pentru că acum, sunt „altfel” decât eram atunci „altfel”.

Și în loc să povestesc distant, calm și trist despre el, poate nu tăceam acum despre altul.

Comments

comments