Articol Blog

dar dacă ?..


Unul din filmele mele preferate este „Moscova nu crede în lacrimi”. Îl ador – pe de-a-ntregul, pe bucăți, pe citate, pe personaje.

Vremurile, oamenii – oare se schimbă?

Totul este ciclic. Totul este pe merit și pe măsură. Totul e … viață.

Dar cel mai mult îmi place acest film … (și pentru genialul Goșa, desigur!) … pentru optimism.

„Viața abia începe la 40 de ani.”

Când eram mică, nu înțelegeam nici pe departe această realitate, dar îmi plăcea să cred că orice aș greși sau începe târziu în viață, eu la 40 de ani o să pot începe totul din nou.

Trebuie să fiu sinceră, nu am știut că voi ajunge aproape de 40, fără să am copii, dar acesta mi-e drumul, destinul și căutarea. Un copil minunat trebuie să vină într-o familie minunată. Mamă minunată este, căutăm tată minunat :).

Eu știam că mănunchiul de sentimente, stări și emoții va fi din ce în ce mai proaspăt, verde și puternic, spre 40.

Știam că o să mă pierd printre ale mele, printre ale lumii, dar niciodată nu va fi târziu pentru iubire.

Pentru că la 40 de ani viața de-abia începe.

Viața, așa cum este ea. Nu cum credem, ne-o imaginăm sau așteptăm.

Viața, cu toate pierderile cărora trebuie să le facem față, cu splendorile care te lasă fără aer, cu miliardele de stele care strălucesc no matter what, a sunat el sau nu, a venit sau a plecat.

Viața, cu alegerile pe care ne învățăm să le facem. Fără frică. Fără frică. Fără frică.

Viața, cu sutele de povești și miile de oameni cu care împărțim drumul, și câțiva, cu care împărțim zborul.

Cu miile de drumuri și cu doar câteva intersecții importante.

Viața, cu zecile de noi începuturi. Toate grele, toate ale noastre. Fără frică. Fără frică. Fără frică.

Mă apropii de 39, dar eu îi zic 40.

Ieri am fost la mall, pur și simplu. Nu îmi plac mallurile deloc. Dar toate chestiile care îmi trebuiau se aflau în același loc. Am ales o oră cu puțini oameni, mi-am pus căștile în urechi și gluga pe cap și m-am dus.

Am luat tot ce-mi trebuia și, pe lângă, mi-am cumpărat încă o pereche de pantofi roșii, o rochie de catifea și o geantă mare de umăr.

Pur și simplu. Asta doar fetele or să înțeleagă. 🙂

Iar azi dimineață m-am întrebat în oglindă: dar dacă eu abia acum o să iubesc prima dată?

Ah, sweet 40.

Comments

comments