Articol Blog

din ce e făcută femeia


Din coajă de pâine de casă.

Din rădăcini de codri verzi.

Din aripi de păsări călătoare.

Din flori de cais.

Din vise.

Din alb de iarnă și furtuni de vară.

Din sunetul ploii în geam, toamna.

Din umbrele celor care nu le-au înțeles.

Dintr-un ghem de lână, din care face inimi întregi și cireșe coapte.

Dintr-o mie de povești pe care le face pentru tine, zi de zi și noapte de noapte. Ție.

Dintr-un cântec de leagăn, cu care te-adoarme sau te cheamă acasă, când simte că ești undeva pierdut, obosit, fără nord.

Dintr-un mers ușor, să n-o simți, să n-o știi sau s-o afli, când pleacă definitiv. De fi ni tiv.

Din cel mai lung oftat de dor, când nu mai vrea și nu mai poate să fie cuminte, să aibă răbdare, să caute sens, înțelesuri și răspunsuri. Știe sigur ce vrea. Și vrea fără să se gândească! Vrea!

Dintr-un tremurat pe care-l cunoaște și înțelege doar când îl simte cu adevărat, când trebuie.

Potrivire perfectă. Iubire adevărată, poate. Pasiune. Un tremur intens, ca un sfârșit de lume. Abandonare totală, rai, nirvana. Nicio regulă, nicio limită, totul dispare – oamenii, lumea, povestea, universul. Doi oameni cuprinși de tremurul lor încap într-o cutie goală de chibrituri. Fără frică, fără trecut, fără viitor, fără planuri, fără să știe cine sunt, unde se termină unul și se începe celălalt.

Ești femeie, când știi din ce ești făcută. Poți să te oprești din căutări, atunci.

Comments

comments