Articol Blog

ești un mușchi emoțional. asta ești.


M-am așezat la masa de scris, ca să scriu. Nu să stau. Nu am eu timp să stau.
Nu m-am așezat ca să număr secundele, care trec, mă despart de tine, de ieri, de primele și ultimele noastre amintiri.
M-am așezat ca să scriu.
Am măsurat cu ochii pașii pe care i-aș face până la geam. 10.
M-am gândit în câți pași ai ajunge tu acolo. 7. 
Dar ce să faci tu la geam? Nu ai avea cum să mă aștepți, pentru că eu aș fi la masa de scris. Iar dacă nu sunt la masa de scris, probabil, merg cu pași grei (10), apăsați, până la geam, mă sprijin, mă prefac că vreau aer curat în plămâni, în cameră, în viață, când, de fapt, mă uit dacă nu cumva ești acolo, afară, sub geamul meu. Dacă nu cumva ți-e frică să intri. Sau ai uitat ce interfon am. Sau stai să aștepți până ies eu la geam, să iau aer curat în plămâni, în cameră, în viață. Sau treci întâmplător pe lângă casa mea. Iară.
Ești un mușchi emoțional. Asta ești. O pacoste. O bucurie. Ești zi de Crăciun. Câteodată.
Nu știu ce să-ți mai scriu, de la masa mea de scris.
Mi-e dor. Te-am ales. O să mă scoți din minți.

Comments

comments