Articol Blog

eu nu am plătit pentru asta


Știu cum e

Și așa, și invers.

Știu cum e

Și așa, și altfel.

 

Am eu câteodată o expresie a feței, când se accentuează ridurile de pe frunte, iar ochii capătă o culoare de-o nostalgie tare veche și tare tristă. Sunt momente când tac și cu mine.

Ce bine că nu mai sunt mică.

Ce bine că știu și înțeleg ce se întâmplă.

Ce bine că știu că din asta nu se moare.

Ce nașpa că trebuie de trăit cu asta :).

Scutur din cap. Alung cu mâinile, cu picioarele, cu puterea minții, orice gând legat de tristețe.

„Eu n-am plătit pentru așa ceva.”

Tu ai comandat universului foarte clar – ce, cum și cât vrei să fie.

Iubire. Curată. Multă.

Fericire. Albastră. Mare.

Iar tot asta ce ți se întâmplă – asta nu. Asta nu e comanda ta.

„Eu nu am plătit pentru așa ceva!”

Și ai plătit. Cu trecutul. Cu compromisul. Cu răbdatul. Cu așteptatul. Cu pierdutul.

Ai fost cuminte. Înțeleaptă. Ai ales cum trebuie. Matur. Responsabil. Te-ai ferit când trebuie. Te-ai aruncat cu capul înainte. Când trebuie. Sau poate nu.

Prima dată e mai greu.

Acum, nu-mi mai pierd timpul cu de-ce și ne-de-ce.

Mă uit în oglindă. Evaluez. Cântăresc. Măsor. Simt.

Am plătit pentru asta ori s-au încurcat undeva comenzile?

Comments

comments