Articol Blog

Everest


Sunt oameni care vor să urce munții. La propriu. Trasee vechi sau noi, ușoare sau dificile, în doi, în trei sau făcând expediții complicate, ale căror miză e chiar viața. Dar ce viață!

Sunt oameni care vor să vadă culmile munților de sus. Vor să zboare. Să piloteze. Să poată cuprinde într-o privire toată această frumusețe. De sus.

Unii merg în croaziere. Scumpe sau accesibile. Pe-o vară sau pe-o săptămână. Fac scufundări, înoată cu delfinii, găsesc, uneori, chiar perle.

Dar sunt oameni care nu fac nimic.

Se tem de apă. Se tem de înălțime. Se tem de avalanșe. Se tem de cutremur. Se tem de oameni.

Se tem.

Teama face parte din ei. E în sânge, în privire, în tonul vocii, în fiecare alegere pe care o fac, în fiecare scuză, amânare și neviață.

Nu trebuie să fim nebuni. Nu tot timpul. Dar cum putem lăsa atâta frumusețe nevăzută? Atâtea emoții nesimțite, atâtea stări netrăite? Atâtea apusuri sublime, atâta neprevăzut neatins, atâtea întâlniri întâmplătoare, atât de mult nou, diferit și altfel?

De fiecare dată când pășesc într-un loc nou, înfloresc. Beau cafea nouă, mă uit la oamenii noi, aleg mâncarea pe care o aleg ei, încerc ceva nou și seara, când adorm departe de casă, mă simt atât de aproape de mine. E atât de frumos să vezi cât loc ai în tine pentru ceva nou și diferit. Pentru că niciodată nu e „suficient”.

Zona de confort despre care toți vorbesc … este foarte greu să te trezești într-o dimineață, să-ți delimitezi „zona de confort”, să zici că ieși din ea și chiar să ieși. Pentru că așa scriu toate cărțile și așa ne spun toți influencer’ii. Habar nu avem care ne sunt limitele și dorințele. Suntem versatili, ne schimbăm de la o zi la alta, unii – chiar mai des. Eu, de exemplu, doar când ajung să trăiesc o stare nouă, realizez rutina din care am ieșit. Și foarte des resping ideea de „altceva”. Din obișnuință, lene, ignoranță.

De fapt, totul e mult mai simplu.

Fără teamă, din instinct sau o simplă curiozitate, cu un pic de curaj, amintindu-ne tot ce am visat să facem în copilărie, facem.

Avem internet, low-cost-uri, cărți de credit și … o viață.

Avem Everest, locuri în care se întâlnesc două oceane, elefanți, aurore boreale, cea mai bună cafea din univers, ashramuri, plantații de orez și ceaiuri, temple vechi, locuri cu energii fantastice, plaje, căsuțe în copac și hoteluri în care girafele mănâncă prin geam de pe masa noastră.

Nu așteptați eroi, „timp pentru asta”, contexte sau oferte de nerefuzat. Pur și simplu luați.

Nu fiți ca cei care se tem, se ascund și se „protejează”.

Căutați-vă Everestul chiar și după ce-l escaladați și fiți fericiți pur și simplu.

Comments

comments