Articol Blog

Femeia după 40. Cum ieșim din online în offline. Prima întâlnire. Ghid.


Schimb de comentarii sub fotografia unui prieten comun de pe facebook, un „like” de la el la poza mea de profil (că mai mult nu vede, nefiind prieten și cu mine), vizita mea de răspuns pe profilul lui, „like” de la mine la ultimul articol „share”-uit de el, că e cu Gabriel Liiceanu, cerere de prietenie primită, lăsată o oră, că așa trebuie. Că doar nu-s disperată să accept deodată, chiar dacă am trecut de 40 de ani și facebook nu e numai în bară pe calculator, dar și pe ambele telefoane mobile pe care le car după mine. Unul, cel vechi personal, veșnicul meu număr cu 546 la sfârșit, și altul, tot personal, dar pentru persoanele noi sau dubioase, de care nu ne-am hotărât încă dacă-s teferi sau nu. Știți, e din ce în ce mai greu să înțelegi asta în ziua de azi. Mai ales că mie îmi plac tot felul de ciudați excentrici cu maniere personale de exprimare, iar aceștia pot fi ori nebuni cu acte în regulă, adică certificate parafate de doctori și profesori, ori niște intelectuali care caută ieșirea din Matrix, după divorț sau negăsirea unui sens până la 32 de ani. Niciodată nu înțelegi repede categoria din care-i evadat. Și dacă e definitiv sau temporar.

Dar haideți că ne abatem de la poveste. Trece o oră pe ceasul meu de mână, dau „accept” cererii de prietenie și-l las să vadă în liniște toate pozele, postările și glumele mele „outstanding” de pe facebook.

Eu, între timp, scanez cu viteza luminii toate „like”-urile, ador-urile și frecvența cu care vreo Simona îi comentează în ultimele 2 luni. Am o dexteritate fantastică de-a filtra informația necesară și cu adevărat importantă.

Mă asigur că nu sunt poze dese cu mama, văd că scrie corect „fii” și „stii”, parcă ascultă muzică normală, studiez grămada de poze cu alcool, asigurându-mă că omul nu toarnă Coca Cola în vinul roșu sec, mă uit pe unde a mai călătorit și dacă nu cumva are poze clișeice cu turnurile Pisa și Eiffel, măresc o poză, ca să văd că testele genetice ar ieși bune, zic „cu Doamne Ajută”, mă închin și aștept să-mi scrie în privat sau să se lege public de ceva deștept postat de mine.

Îmi scrie direct „Bună” pe messenger, probabil vede că-s online, așa că îi răspund la salut și-i pun și un zâmbirici, semn că nu sunt prost dispusă și nu mă deranjează.

3 vorbe, 4 întrebări, „cum ești?”, „cum ți-e ziua?”, „când ai pauza de masă?” etc etc.

Clasic.

Regulamentar, peste o săptămână, după primul apropo pe care mă prefac că nu-l înțeleg, ca să văd dacă insistă și merge hotărât mai departe, al doilea, la care răspund cu zâmbirici cu limba scoasă, la al treilea, îi zic că nu se întâmplă nicio catastrofă dacă ne vedem după serviciu să bem ceva împreună. „Că nu ne place să tastăm” 🙂

Întârzii protocolar 7 minute, ajung la terasă, îl studiez dintr-un unghi din care nu mă vede, un pic, să văd dacă nu cochetează cu vreo chelneriță de 18 ani și mă apropii zâmbind.

Prima bilă neagră: nu se ridică de la masă.

Rămân un pic pe gânduri, cât îmi trag singură scaunul. Teoretic, nu mă deranjează să mă fac singură confortabilă, că tot singură mi-am montat 2 etajere și o vitrină de la Ikea, dar iată nu știu cum să fac mai departe – dacă întind mâna, să facem cunoștință oficial în afara lumii virtuale sau nu. Poate par încrezută. Poate „egală în drepturi”. Poate pare că-l corectez. Poate-i strâng mâna prea tare și se sperie. Sau poate are el palmele transpirate și nu mă pot controla retrăgându-mi mâna prea repede, cu vreo grimasă, și-l inhib mai repede decât e cazul. Of.

Mă așez, controlat-relaxată, zâmbesc în continuare, „bună”, „bună” etc.

Încerc să îmi dau seama de prima lui reacție, dacă e dezamăgit și vrea să fugă (de asta nu a comandat nimic de băut) sau e chill și putem să ne relaxăm amândoi.

În tot timpul acesta de analize, estimări și prognoze, îmi dau seama că nu m-am gândit încă la mine – dacă îmi place mie de el, nu lui de mine? Mâini normale, unghii îngrijite, parcă e totul proporțional și nu prea diferit de poze și de omul creat de imaginația mea, în urma conversațiilor din online. Fire albe cât trebuie, riduri corespunzător vârstei, suntem ok, îmi zic eu.

„Ce vrei să comandăm?” „Ai mai fost aici?” etc etc.

Acum, am să intru un pic în detalii, pentru că toată povestea asta e, de fapt, un masterclass privind comportamentul femeii trecute de 40 de ani atunci când iese prima dată din online în offline.

  • În primul rând, nu retușați foarte tare pozele pe care le postați, pentru că aveți șansa să vă întâlniți cu omul și fie să nu vă recunoască, fie să aibă o reacție neadecvată. Iar asta înseamnă „self esteem” propriu scăzut, lucru categoric de evitat. Mai ales după 40.
  • Stabiliți întâlnirea într-un local în care ați mai fost și știți cu exactitate traseele spre WC, ieșire și meniul.
  • Mâncați dinainte, pentru că fie veți consuma mult alcool și atunci va trebui să rămâneți trează mai mult timp decât partenerul, fie acesta nici nu vă propune să mâncați. Și nu se recomandă să începeți de la prima întâlnire cu „mi-e foame”.
  • Legat de aceasta, înainte de a ajunge la întâlnire, beți câteva pastile de cărbune medicinal. Dacă consumați alcool, veți avea un avans cu amețirea și îi veți putea urmări comportamentul fără să-și dea seama, iar dacă se dovedește a fi nebăutor – cărbunele nu are nici un efect nociv. Nu pierdeți nimic. Doar că nu veți avea gaze în timpul unei întâlniri plictisitoare.
  • Ținuta. Ținuta trebuie aleasă cu mare atenție. Mai ales că „peste 40”, mai ales că e prima întâlnire offline. Credeți-mă, omul din fața dumneavoastră deja a avut o mie de fantezii și și-a făcut cel puțin 3 scenarii în cap, de la primul schimb de replici din messenger. Pentru că așa e natura umană. Recunoașteți, și dumneavoastră v-ați făcut în cap un film cu „poate e Alesul”, „nimic nu e întâmplător”, „what if” și „cine știe”. Chiar dacă, statistic vorbind, sunteți o femeie deșteaptă. Dar tot statistic vorbind, memoria noastră este scurtă și ne ia valul mai des decât ne ia răceala. Este normal, este ok, trăiți-vă viața cu tot ce se întâmplă în ea. Acceptați și situațiile cu ne-aleșii. Și ei sunt oameni. Merită și ei o șansă. Una!
  • Revenim la ținută: în funcție de temele voastre de discuție deja v-ați dat seama ce fel de om este și ce speranțe își pune în această întâlnire. Sunt sigură că ați studiat fiecare remarcă, trimitere, aberație, neconcordanță și zâmbirici. Alegeți o ținută tinerească – eu de exemplu îmi pun tot timpul tricouri cu decolteu potrivit de adânc sau tricouri cu jumătate de umăr gol. Din păcate, aceste doua piese vestimentare sunt unicele care mă avantajează, așa că sunt nevoită să scot asul din mânecă de la prima întâlnire. Atenție! Nu exagerați! Nu scoateți tot asul deodată. Decolteu potrivit. Umăr dezgolit numai un pic. Dacă trebuie, luați un echer și măsurați cât să fie acoperit și cât nu, de acasă. Exersați, să vedeți cât cade, când trebuie și cât vă ia să îndreptați, în slow motion, breteaua, dacă e cazul. Și aici, iar, atenție: nu purtați sutien cu bretea transparentă. Are aspect ieftin și breteaua e bretea, e ca să susțină. Să se vadă. Breteaua trebuie să fie la vedere, aici intervine puterea nesubestimată a unei promisiuni, așa că alegeți-va un sutien neuzat, în nici un caz nu trebuie să iasă din el ațe sau fire elastice. Dacă vă avantajează picioarele – alegeți o fustă potrivit de scurtă și mulată. Daca sunteți lungă în picioare și alegeți pantaloni – asigurați-vă că nu sunteți mai înaltă decât partenerul și puneți-vă pantofii ăia norocoși, pe care toate îi avem și-n care mai mult stăm decât mergem. Dar repet și insist – totul potrivit, nu totul deodată, noi încă nu știm dacă omul merită atâta efort și osteneală. Dați-i doar ideea, doar o felie, nu un tort întreg deodată. Poate omul este diabetic. Și, la urma urmei, poate nici nu se pricepe în femei superbe :).
  • Ce comandați: eu personal nu comand niciodată cafea și apă plată. În primul rând, aceasta nu e despre mine. Și eu nu-mi pun întâlniri dimineața. Ca observație generală, cearcănele se retrag în a doua jumătate a zilei, nu suntem fresh tot timpul de dimineață. În al doilea rând, cafeaua și apa sunt diuretice și trebuie să mă tot scuz și să mă duc la baie, dându-i prilej să vadă părțile care nu mă avantajează. Important este să rămân cât mai mult în fața partenerului, ca să se focuseze pe ce trebuie. Niciodată bere, din același motiv. În al treilea rând, aleg ceva ce-mi place, ca să fiu sigură ca din punctul acesta de vedere seara mea e reușită. Aici trebuie să fac un compromis, pentru ca nu pot comanda deodată o sticlă de prosecco sau de vin. Unu – el poate să creadă că-i cam dau cu băutura, doi – nu știm încă ce fel de vin bea el, trei – nu știm în general ce bea el. Noi încă nu-l cunoaștem. Așa că eu îmi comand de obicei un cocktail. În primul rând, asta-i frumos. 🙂 E de efect. În al doilea, ai pai și în orice situație incertă, poți trage de timp, bând încet niște gheață topită. În al treilea rând, ca pachet – asta dă bine. Umăr gol, bretea, aperol spritz, pai, ruj roșu – un joc de culori și mesaje atent și subversiv transmise cu care nu puteți da greș niciodată.

Dragile mele, toate astea numai dacă v-a plăcut omul, are unghiile îngrijite, pantofii curați și zâmbet în privire. Numai și numai dacă omul merită timpul vostru. Este foarte important. Dacă înțelegeți din primele 5-10 minute că el e nepotrivit (de exemplu, vă roagă să îi explicați glumele sau analizează prețurile din meniu mai mult decât cuprinsul acestuia, sau daca i-a făcut 10 observații chelnerului într-un minut și a schimbat 8 mese până s-a liniștit, găsiți o scuză și fugiți fără nicio jenă sau urmă de regret. Vedeți după situație și propria toleranță.)

Deci, să revenim.

Stau eu în fața cetățeanului, ca o floare, cu un Aperol Spritz în față (el și-a luat whiskey sec, și nu din cel mai ieftin, deci își respectă gustul, bilă albă, bun) vorbim una-alta și parcă pare să aibă perspective seara.

Îmi aduc aminte de sfatul prietenelor mele și încerc să par (pardon) mai prostuță. Că am înțeles că acesta este unul dintre motivele pentru care sunt o veșnică domnișoară de onoare pe la nunțile celorlalți.

Mai vorbim de litoral, de americani, de hipsteri, încerc să nu-i aduc contraargumente prea solide și nu deschid nicio temă serioasa de discuții, de genul emigranților sau a politicilor educaționale depășite.

Încă un rând de băutură, șansele unei seri reușite sunt din ce în ce mai mari, dinamica e bună, fiecare povestește cu ce se ocupă, în mare, la muncă. El are un atelier de mobilă, îmi povestește cum e cu lemnul, comenzile și clienții, îmi zice că vrea să aplice pentru încă un atelier, cu alt obiect de activitate – reparații auto.

– Fonduri europene sau de la stat? întreb eu.

– Nu știu încă.

– Și primul atelier a fost start-up?

– Aha.

– Sunt bani anul acesta pe domeniul ăsta?

– Așa pare.

– Te-ai uitat pe imminvest?

Și aici observ că omul se schimbă la față. Ori eu l-am interogat prea profesionist și repede, de zici că i-am pus un far de tir spre față, ori whiskey-ul și-a făcut ciudat efectul, nu știu.

– Da’ tu de unde știi atâtea?

Aha, înțeleg eu repede, am părut prea deșteaptă. „Gândește repede, gândește!”

Încep să râd cu capul aruncat ușor pe spate, de parcă am auzit cea mai amuzantă glumă ever, ridic un pic umărul cu breteaua, ca să cadă tricoul mai mult și iau o sorbitură lungă din cocktailul meu umplut cu gheață zdrobită. În timpul ăsta, ca Doron din „Fauda”, caut o ieșire sigură din situație.

– Am auzit la radio ceva, i-am zis. „Mai vreau unul!” am strigat chelnerului care încă își scuipa în sân de la râsul meu isteric de mai devreme.

Of, fetelor, a fost cat pe ce. De păcălit, l-am păcălit. Am trecut testul primei întâlniri. Mai departe am vorbit numai despre suricate, soiuri de mere, motoare de mașină, becuri economice și feluri de mâncare.

Eu am comandat un uber la 22.00, să vadă că nu-s genul care-și pierde nopțile aiurea prin oraș. El a așteptat mașina mea, mi-a deschis / închis ușa (încă o bilă albă) și imediat după ce am plecat mi-a scris pe whatsapp (ultima bilă albă pe seara aceasta și un +10 la karma). Că s-a simțit bine, că trebuie să mergem să încercăm taco cu creveți la Blue Margarita, etc.

La Blue Margarita nu am mai dat-o în bară cu nimic, mai mult am tăcut, zâmbit și ascultat, intervenind rar, cât să-l las să bea și el ceva.  Peste câteva zile ne-am dus la un fel de festival al berii, unde eu am baut vin :). M-a luat cu mașina de la muncă să mă ducă acasă, într-o seară în care am stat peste program. Elegant. Și din una-n alta, atent, am ajuns noi să rămânem unul la celălalt peste noapte. Istoria nu va scoate la iveală la a câta întâlnire s-a întâmplat, pentru că, sinceră să fiu, teoretic, trebuia să-l mai las să aștepte. Dar practic, lucrurile au stat cu totul altfel.

Am început să le pregătesc pe fete: „Intrați la regim, reînnoiți abonamentul la sală, gata, eu mă mărit! Ăsta e!”

Totul mergea cum trebuie, eu nu deschideam subiecte deștepte și făceam tot felul de mâncăruri și minuni, până într-o dimineață de duminica în care eu deja mă gândeam pe cine cu cine așez la masă, la nuntă, când a intrat a’ nostru cu o față, de-am crezut că gata, a aflat tot: și cât cântăresc cu adevărat, și cât câștig, și că aceasta nu e culoarea mea naturală de păr.

– Ce-i asta? mă întreabă cu fața palidă și îmi întinde cu mâna semi-paralizată un tub.

Iau tubul și-i citesc și lui cu voce tare ce citise și el, cel mai probabil: „Gel intim”.

– Eu m-am spălat pe față cu el.

Eu în continuare nu aveam nicio reacție, pentru că nu înțelegeam care e problema.

– Nu e Domestos, îi zic. Nu are clor în el.

– Pe față, îmi repetă el cu vocea unui bărbat care a făcut febră 37,2.

– Este în regulă, încerc să-l liniștesc eu, conține tot ce conține un săpun simplu. Nu ți se va desface fața în două, îi zic eu și … nu m-am mai putut abține. Am râs, cum nu am mai râs de jumătate de an.

Pentru ca era de râs. Cred că și voi ați fi râs. Eram sigură că și el va râde și și se va amuza pe seama unui gel de duș marketat cum trebuie. Încă speram că totul face parte dintr-o glumă, tot a lui, și vom râde amândoi de asta.

Dar nu. El s-a supărat. Sau poate s-a enervat că l-am văzut panicat din cauza gelului greșit aplicat. Sau poate și-a dat el seama că ceva nu e în regulă, totuși, cu mine :).

Și chiar nu este, așa cum sunt regulile din zilele noastre.

Fetelor, time out cu sala și dieta. Încă nu :).

Comments

comments