Articol Blog

grâul


Într-un sat locuiau doi frați. Erau vecini, au împărțit ograda casei părintești în două, după moartea acestora.

Într-o toamnă, roada satului a fost atât de bogată, încât președintele colhozului  „Pobeda” a împărțit grâu tuturor sătenilor. Erau acele vremuri de viață colectivă.

Dimineața, un camion a descărcat în fața fiecărei ogrăzi, partea egală a fiecăruia de grâu. Noaptea, desigur, a descărcat jumătate de camion în propria ogradă. Dar nu despre el povestea.

Unul dintre frați era căsătorit, avea familie numeroasa – 2 fete, 3 băieți, și mai creșteau și o fată rămasă orfană de mamă. Celălalt era singur. Ambii, gospodari respectați în sat.

Până la sfântul Ilie, ziua în care nu lucrau, au hotărât să păzească în fiecare noapte grâul, până reușesc să-l duca în hambarele lor.

Fratele cu familie numeroasă, în timp ce păzea în prima noapte grâul, a luat câteva căldări din grămada lui și le-a răsturnat în grămada fratelui său mai mic.

„Noi suntem mulți, ne avem unii pe alții, ne ajunge ce avem. El e singur, cu căldările astea în plus, dacă le vinde, de bine, de rău, își mai adună ceva la gospodărie și poate își face și el o familie, un rost.”

Într-a doua noapte, fratele mai mic a luat câteva căldări de la el și le-a răsturnat în grămada fratelui mai mare.

„Ei sunt mulți, au nevoie de hrană, mie-mi ajunge. Mă descurc și cu mai puțin.”

În a treia noapte, fratele mai mare s-a uitat la grămezi și a mai răsturnat câteva căldări la fratele cel mic.

„Prea puțin i-am dat, nici nu se vede.”

La fel a făcut și celălalt frate în noaptea următoare.

Până la sfântul Ilie, timp de o săptămâna au păzit noapte de noapte grâul și în fiecare zi grămezile de grâu redeveneau egale.

Am citit această pildă într-o revistă, când eram mică. Colhozuri nu mai sunt de multă vreme, eu încă mai cresc, oamenii au plecat din Moldova și pe nimeni nu mai interesează grâul, iar eu continui să mă întreb dacă aceasta a fost doar o poveste inventată pentru „Scânteia Leninistă”.

Comments

comments