Articol Blog

hello. eu caut.


Eu am prietene care, după o perioadă sau după „o vârstă”, s-au măritat cu un om bun.

Unele s-au resemnat în căutările lor fantasmagorice. Altele nu au mai vrut sau nu au mai putut duce „magia” „unei” „relații” „perfecte”.

S-au măritat cu un om bun.

Bun și atât. A fost suficient. Fără alte calități, fără alte vicii.

Bun la curățenie. Bun să asculte. Bun să nu trădeze. Bun să nu judece. Bun să trieze ce aude din altă parte. Bun să ierte. Bun să care apa. Bun să nu mintă. Bun să scuture covoarele. Bun să gătească. Bun să-și ia liber când ajunge o comandă de la e-mag.

Un bărbat bun și atât.

Poate, fără studii avansate în arheologie preistorică.

Care, poate, nu face diferența între Led Zeppelin și Bon Jovi.

Poate nu l-a citit pe Kafka și Pamuk.

Poate nu înțelege de ce trebuie să fim bio.

Și ce e adevărat în conflictul din Iraq.

Poate nu știe să aprindă cel mai mare foc din tine. Sau se teme să nu arzi cu totul.

Poate, nu este genial pe felia lui îngustă, nișată pe un grup limitat de persoane. Alese. Cum ești tu.

Dar e un om bun. Nu duce războaie. Îl doare, când te doare pe tine. Contează, ce contează pentru tine. Ești prioritate. Normalitate. Femeie.

Oamenii caută, se ascund, se încurcă, învață, cresc, se transformă, riscă, pierd, se sting, o iau de la capăt.

 

Liniște amestecată cu „Unforgiven”-ul de la Metallica.

Întâlnire cu adevărul.

Hello. Caut un om bun.

Comments

comments