Articol Blog

iartă-mă || adio || te iubesc


Ce sunt cuvintele?

Litere combinate între ele. Sunete ieșite dintr-un suflet de om. Cuvintele fac legătura între nevoia de a cere și cea de a primi. Sunt puntea dintre oameni. Felul cel mai simplu de a răni, greși, iubi, ierta și plânge. Sunt rime și sensuri ascunse. Conținuturi pentru locuri goale.

Am învățat să nu mă iau după cuvinte. Tot ce-mi trebuie, am în privirea dintre mine și cel care-mi trebuie.

Doi oameni îndrăgostiți vorbesc prin corpurile lor. Un corp îndrăgostit se va trage tot timpul spre cel de care depinde, indiferent de cuvintele spuse de cele două guri. Un corp îndrăgostit nu are creier. Corpurile îndrăgostite nu mint. Mâinile trădează orice jurământ format din cuvinte, iar în ochi stă tot adevărul despre tine.

De multe ori am rugat omul pe care-l iubeam să nu creadă nimic din ce-i spun. Să-mi urmărească degetele – dacă desenează un drum spre mâna lui – suntem unde trebuie.

Dacă îți ghicesc în palmă – și crede-mă, nu știu nimic despre chiromantie – e pentru că vreau să-ți țin mâna-n a mea. E un truc vechi, baby.

Ce sunt cuvintele? Niște copii orfani. Sunt ale noastre și apoi le dăm străinilor…

M-a întrebat cineva ieri: Ce ți-a fost mai ușor să zici? „Te iubesc”, „Iartă-mă” sau „Adio”?

Pe toate le-am spus greu sau nu le-am spus deloc.

Pe „Te iubesc” nu l-am considerat necesar să-l spun. Și așa se vede, dacă e ceva de văzut, nu mai trebuie să-l mai și spunem …

„Iartă-mă” așteaptă și acum să fie spus, dar mi-e așa de teamă că nu mai are nimeni nevoie de el, încât mă țin cu dinții de sentimentul ăsta, ca să nu mai greșesc mai mult niciodată. Nimănui.

„Adio” e inutil să-l spui. Când îl ai în față, știi că niciun cuvânt nu poate întoarce timpul înapoi. Și, chiar dacă pleci la mii de kilometri, spui sute de „Adio” și iei zeci de decizii ferme de a nu mai fi continuare, tot o să-i scrii într-o noapte „a nins și la voi?” care te va așeza din nou în fața celui drag. Așa că, pe „Adio” îl las să vină când vrea, când poate, când îi vine timpul.

Eu nu cred în cuvinte. Eu cred în priviri și liniile din palmă.

Nu mă-ntreba, nu mă asculta, nu mă crede. Lasă-mă să-ți citesc în palmă, baby. Despre prezent și viitor.

Comments

comments