Articol Blog

It’s not complicated


Eu sunt (sau eram?) expertă în amânări.

„O să sun mai târziu.”

„O să mă gândesc mâine.”

„O să decid altă dată.”

„Lasă să aleagă altcineva pentru mine.”

„Cineva”, cine? Cine trebuie să știe mai bine ca mine?

Dumnezeu? Universul? Alt „eu” al meu? Alt „el” a lui?

Amânările mi-au complicat viața. Am pierdut atâta amar de vreme, degeaba, așteptând…

Semne, miracole, eroi, întâmplări, salvări, schimbări radicale.

M-am îngrășat, am slăbit, am plecat departe, m-am închis în casă, m-am tuns scurt și mi-am pus roșu în cap. Am băut, am trăit rușini, căderi, un fel de depresii. Dar, am trăit și revelații. Și momente de fericire maximă. De zbor înalt. De trăire puternică.

Acele momente scurte, în care nu ți-e frică, te iubești, te accepți, de ierți, te înțelegi. Momente pe care începi să le conștientizezi, pentru că fericirea vine rar, în porții mici, echilibrate.

Și formula perfectă nu este să trăim cât mai multă fericire din orice, ci să nu mai trăim nefericiri și tristeți. Să nu ne mai încruntăm, să nu mai urâm, să nu lăsăm indiferența să ne acapareze sufletul și spiritul.

Fericire veșnică nu există. Nici nu mi-aș dori-o. M-aș plictisi și aș pleca imediat în căutarea unei drame noi.

Fac 40 de ani în curând. Sunt o femeie coaptă, dar sunt și copil. Uneori, știu exact ce vreau, alteori nu înțeleg nimic. Sunt și zile în care nu vreau nimic. Dar este ok, mi le permit acum. Știu că o să treacă.

Caut fără încetare. Arome noi, oameni interesanți, care să mă fascineze, impresioneze și motiveze. Fac mișcare. Gătesc colorat și sănătos. Mai „calc în străchini” cu salată boeuf :), dar după asta merg la sală. Și nu mă cert, și nu mă judec, pentru că „sunt așa zile”.

Iubesc toamna. Iubesc oamenii faini. Lumina. Culorile. Prețuiesc timpul pe care l-am primit cadou, când am venit pe lume.

Înțeleg și văd clepsidra.

Înțeleg și văd balanța.

Trăiesc.

Nu mai amân, nu mai pun la îndoială, arunc repede tot ce începe să se strice și repar cu meticulozitate și perseverență tot ce vreau să păstrez. Nu amân. Nu trimit mesaje confuze nimănui. Nici Lui, nici Universului, nici mie, celei de „mâine”. Mai greșesc. E omenește.

 

Pe 3 noiembrie vă invit la o întâlnire cu o femeie la fel de coaptă ca mine.

O femeie care a ajuns la revelațiile ei, ca mine, ca voi, sau altfel.

O să povestim experiențe, o să spunem visurilor pe nume și o să facem magie. Cu siguranță va fi o seară anume magică.

Pe 3 noiembrie, de la 18.00, la Luna Cafe&Bistro, pe strada Viitorului nr. 32, cu Zina Zen și MariaGiovanna Luini – invitata mea specială din Milano, Italia.

Avem o rară șansă și posibilitate de a cunoaște un asemenea om-soare.

Ne vedem acolo, cu inimile la vedere.

Vă mulțumesc!

Comments

comments