Articol Blog

Labirint


V-ați întrebat vreodată cum se leagă unii oameni între ei? Cu tot trecutul fiecăruia, cu greșeli, cu frici, cu vise, cu dezamăgiri, cu obiceiuri, cu planuri, cu locuri lipsă înăuntru, aceleași sau complementare.

De ce unii oameni, care, aparent, nu ar trebui să știe unii de alții, se întâlnesc și nu se mai despart niciodată, în ciuda oricăror „nu au cum”.

Sau, de ce alții, care au toate semnele de partea lor, se despart, neajungând nici măcar la ură.

Mult timp m-am întrebat de ce nu mi s-au legat unele întâlniri.

Și nu mă luați cu „ce-ai al meu”, cu povestea sacului și a peticului, cu „vremea mea” și „mai bine că nu”.

De ce nu s-a legat? De ce nu ne-am sincronizat? De ce nu ne-am întâmplat?

Cunoști pe cineva, simți că se întâmplă, e pentru voi, cu voi, între voi. Nu ți se pare, ptiu ptiu, ai învățat să faci diferența. Și știi când cineva e precaut, atent, sau speriat. Simți că chiar există, se întâmplă acolo niște emoții, nerăbdări și atracții. Acea sclipire în ochi, acel firicel de zâmbet, acea tresărire, inima care bate mai tare.

Amintirea ultimei dăți care se face tot mai neclară și se îndepărtează, îndepărtează, îndepărtează, până ți se pare o prostie că ai pierdut atâta timp, așteptând.

Acel ceva nou, viu, necunoscut, care ia locul vechilor emoții…

Dar, la un moment, totul se oprește. Fără nici un motiv.

Nici nu ți se mai pare ciudat, „story of my life” îți zici.

Și nu, nu ești pesimist. Și nu atragi asta, gândindu-te la un final din acesta. Și nici nu exagerezi visând un altfel de final. Precaută, atentă și speriată, pășești, aștepți, un pic de răbdare, un pic de îndrăzneală. Totul ca la carte. Fără exagerări.

Unii oameni sunt blocați. În trecut. Într-o relație veche. În una închipuită. Într-un hățiș de frici. Înăuntru lor. Într-o lume inexistentă.

Este trist, frustrant, debusolant să ajungi în situația asta. Și/sau, în funcție de fiecare. Să lași trecutul tău să se îndepărteze, iar celălalt să rămână „acolo”.

Nu știu de ce am scris acest text. Nu știu de ce am pus titlul următoarei mele cărți, „Labirint”.

Dar citind acum aceste rânduri, am înțeles că scriu despre Labirint.

Fiecare om e deosebit, unic și special.

Fiecare om face propriile alegeri.

Fiecare om are Labirintul său.

Pe 1 decembrie o să fiu la Chișinău, cu Labirintul meu.

Vă aștept!

 

Comments

comments