Articol Blog

Liusea și Borea


– Liusea, dormi?

– Nu dorm. Da’ tu? Așteptam să te-aud sforăind, ca să mă duc la vițel să văd dacă i-i cald.

– Mă duc până afară să fumez o țigară.

– Nu mai fuma, Borea, ți-a zis Palâci că nu-s bune analizele. Nu mai fuma.

– Liusea, o țigară. Și-așa nu pot să dorm. Și azi nu am fumat deloc.

– Ei bine, Borea. Da’ numai una. Și să nu tragi în plămâni.

 

– Ia uite ce cer frumos, Liusea.

– Lasă, Borea, romantismul. Adu-mi o cană de apă din sarai, mai bine. Aseară am uitat să beau tabletele de tensiune.

– Vezi, pe urmă dai vina pe mine, când te enervezi.

 

– Ce se-aude, Borea?

– E Kamaz-ul lui Stiopa. Nu știi că el vine tot timpul noaptea?

– Matincă fură materiale de construcții și le descarcă la soacră-sa în ogradă.

– Nu mai fură el nimic. Se duce la văduva lui Efim-primarul.

– Ei, ce vorbești? La Nastea? N-are cum, Borea!

– Da’ de ce să n-aibă?

– Nastea e la treabă, femeie serioasă. Ai văzut ce cruce de piatră i-a făcut lui Efim, Dumnezeu să-l odihnească. Tare bun om a fost. Și Stiopa nu-i așa.

– „Nu-i așa”. Nimeni ei nu-s așa, Liusea. Da’ lumea în sat vorbește. Și nu-i fum fără foc, Liusea. Nu-i. Ai văzut aseară la „Pusti govoreat”?

– Ei nu mai crede și tu, Borea, tot ce se spune la televizor.

– „Nu crede, nu crede”, dar m-ai trimis la Orhei să-ți iau poyas ca la televizor.

– Mai bine nu te trimiteam. Nimic nu m-o ajutat. Șalele cum m-au durut, așa și mă dor. Matincă chiar mai tare.

– Te ostenești prea tare, Liusea.

– Îi normal, Borea. Eu încă mai pot. În schimb, uite ce gospodărie frumoasă avem. Și băieții îs la casele lor. Da’ chiar e frumos cerul, Borea.

– Liusea, matincă Stiopa chiar descarcă ceva. Parcă așa se aude.

– Precis descarcă. Mi-ai adus apă?

– Ia’te cana. Vrei să-ți aduc rece, de la fântână?

– Nu, lasă. Că dacă aude Stiopa forfotă, se trevojește. Lasă-l să descarce în liniște. S-a uscat în sarai?

– Încă nu, Liusea. Cred că și mâine dormim tot în casă.

– Of, de ne-am muta mai repede înapoi. Nu pot eu dormi în casă și gata. Cum m-am obișnuit cu divănașul nostru din sarai, așa m-am obișnuit.

– Nici eu nu pot dormi în casă. Zici că-s la muzeu. Prea frumos am făcut noi. Și cu „temporopanele” astea, nu se-aude nimic de-afară. Poate să latre Șaric până poimâine.

– Păi de asta am ieșit să văd la vițel. Am trecut și pe la găini. Dau o fugă și până la seră să văd chipărușii cei de vară.

– Liusea, îi 1 noaptea.

– Da, Borea. Hai să ne culcăm.

– Of, de s-ar usca mai repede varul în sarai.

– Borea, în schimb nu mai facem reparație 10 ani încolo. Schimbăm peste un an șiferul și dacă a da Dumnezeu să avem nepoți, o să cimentuim ograda.

– O să cimentuim, Liusea.

– Și știi ce mai vreau, Borea?

– Știu, Liusea. Scrânciob. A să facem și scrânciob.

– Și becuri din acelea, cum au alde Natalia Vasilievna, care ziua iau soare și noaptea luminează.

– Acelea trebuie să le comandăm în Italia, când or veni cineva din vecini pe-acasă.

 

– Tare-i frumos cerul, Borea.

Comments

comments