Articol Blog

mulțumesc. știi tu.


Am dat azi de-un mail. Are 17 ani.

17 ani, bro’. Îți închipui cât de bătrâni suntem?

L-am deschis, l-am citit. Îl știam pe dinafară, de atunci.

Omul care mi-a scris atunci, îmi scrie și acum. Rar. Dar pe lung, cu detalii, cu poveste. Măsoară și cântărește fiecare cuvânt și propoziție. Mă protejează. Știe că o să învăț pe dinafară și mesajele de acum. Și o să le știu peste alți 17 ani.

Nu știu cum și când a trecut atâta vreme. S-au schimbat multe. Noi ne-am schimbat. Separat, împreună, unul pe celălalt, iar separat, iar împreună. Unul dintre lucrurile constante, de atunci până „forever”,  este căldura acestor scrisori. Nici marea, nici soarele, nici pilota mea preferată nu mă încălzesc așa ca aceste scrisori. Mailuri, cum se zice acum.

Litere, cuvinte, suflete. Viață.

Întâmplări banale.

Au desființat o trecere de pietoni. Au dărâmat un pod. Au ridicat un bloc nou. Au vopsit băncile în parc. Transilvania a cumpărat Bancpost. Lucescu nu mai antrenează. Au retras un medicament de pe piață. Mi-a scris pe viber Violeta. Am luat bilete de avion spre Lisabona. Am adormit ieri devreme. Alaltăieri nu am dormit deloc. S-au schimbat, iar, șefii. Am găsit brățara pe care o credeam pierdută. Să încerci vinul nou de la Mimi. Ai grijă de tine. Tu. Tu să ai grijă de tine. Ești bine? Totul, pe vechi. Sigur ești bine? Da, măi. Nu o asculta pe Violeta. Uite, am pus un filmuleț pe insta, de la concertul lui Zdob și Zdub. Au cântat piesa aia? Au cântat-o. Tu … ești bine? Mi-e dor. Mi-e dor. Ai grijă. Ai grijă.

Cu 17 ani în urmă credeam că sunt mare și știu totul – despre el, despre mine, despre viață, despre noi.

Acum sunt mică și nu știu nimic.

Oamenii se caută, se grăbesc să se găsească, să se piardă, să greșească; trăiesc o viață împreună, împart zile, nopți, planuri, probleme, patul, casa, copiii; ajung sa le împartă cu adevărat, câteodată; își fac promisiuni de veșnicii și-și jură eternități, dând și cerând garanții în viață și iubire.

Sunt bine. Mai fac o cafea, e devreme. Schimb azi parola.

„Sunt bine.”

p.s. Au trecut atâția ani de când ne-am trimis „ultima scrisoare”.

Mulțumesc. Știi tu.

Comments

comments