Articol Blog

nu e un sfat


Fiecare femeie trebuie să aibă momentele ei de adevăr. Odată la cât timp e nevoie. Momente fine, delicate, sincere. Totul brut. Nefiltrat. Nediluat. Neprefăcut. Totul – așa cum este. În realitatea adevărată a-ntregii lumi.
E nevoie de liniște, singurătate, delicatețe și înțelegere. Și de mult curaj.
Nu este ușor, dar aceste momente sunt mai importante decât 2 litri de apă pe zi și mișcarea în aer liber.

Credeți-mă, știu toate felurile de a complica lucrurile. Știu cum poți opri gândul exact în momentul în care evidentul te inundă. Știu să confund penibilul cu curajul. Știu să ignor, să mă mint, să mă prefac, să amân, să fug.
Dar la fel de bine știu să mă opresc, să mă așez comod, acasă, sau la o terasă plină cu flori, într-o seară simplă, neprogramată, și să pun gând la negând, fapt lângă faptă și împlinire peste locul fierbinte al ultimei neîmpliniri.

Mi-a fost greu să-mi recunosc. Să închid capitole și să nu mai aștept. Este cel mai greu să treci peste cruzimea unui adevăr pe care nu-l vrei.
Și de ce să ne provocăm singure atâta durere?
Dar anume această durere aduce eliberarea și seninătatea zilelor care urmează. Pe care le vrem, le visăm, proiectăm …
Nimeni nu-ți ține intenționat ochii închiși.
Știu. Este comod să aștepți o salvare, o ușă deschisă de niciunde, numai și numai pentru tine, un om care să-nțeleagă totul, fără cuvinte. Un om care să te ia și să te repare. Să te facă să uiți, să iubești, să trăiești. Să te vezi. Să te iubești.
Se mai întâmplă. Dar mult prea rar și numai la alții.

Îți ia câteva zile să te obișnuiești cu realitatea. Este, practic, o detoxifiere. Apoi începi să respiri mai liber, să vezi mai departe, să mergi mult mai sigur, ba chiar să grăbești pasul.

E ca prima zi la mare. Când bagi piciorul în apă. Stai câteva minute, intri până la genunchi, avansezi ușor, cu frică, atenție. Dar după ce începi să înoți – cu fața în sus, spre cer, spre soare, pe sub apă, cu ochii închiși – nu te mai poți opri. „De ce n-am intrat mai devreme? De ce n-am ajuns mai demult la mare?” „De ce mi-a fost frică?”

Nu e un sfat. Azi, scriu, în primul rând, pentru mine.

Comments

comments