Articol Blog

pescăruși


Într-o dimineață, cu mulți ani în urmă, după o noapte albă, cu ceai verde și stele fără nume, m-am ridicat din pat și m-am dus la bucătărie.

Eram amorțită, mă durea capul de la atâtea gânduri, de la atâtea încercări de a spune cu voce tare un adevăr evident. Cât a fiert apa în ibric, mi-am trosnit oasele gâtului și m-am întins, cum fac de obicei. Am pus cafea în ibric, am amestecat, am închis focul. Automat. Am tras aroma în mine și am închis ochii.

Voiam semn. Confirmare. Un salvator. Să se oprească timpul în loc. Corn cu migdale. Să mă întorc înapoi în timp. Să rezolve cineva dezordinea din cap. Să mă trezesc în viitor. Să fiu curajoasă. Să nu mai fiu proastă. Să… să… să…

Și atunci, am auzit pescăruși. Nu în cap. Afară.

De unde pescăruși în fața unui bloc de piatră?

Sunetul meu preferat. Aproape simt briza și libertatea mării, când aud pescăruși.

Am deschis geamul.

Am mulțumit.

A fost o dimineață frumoasă. Rar ne vine să mulțumim, după o noapte nedormită, de tăcere, în care, aparent, nimic nu s-a întâmplat – doar o insomnie …

Rar ne vine să mulțumim pescărușilor.

Multă vreme nu m-am mutat din acel bloc de piatră.

Am avut din ce în ce mai rar insomnii și gânduri încurcate.

Nu am mai vrut eroi-salvatori sau timp, înapoi sau înainte.

Nu am devenit mai curajoasă. Și nici mai deșteaptă.

Dar pescărușii … Ei au devenit parte din viața mea. Din cercul meu rotund. Nimic nu era complet fără sunetul pescărușilor de afară.

După mai mulți ani, m-am mutat. M-am mutat repede, dar greu.

Știu că oamenii își fac griji cu renovarea, mobila, jaluzelele, covoarele și noii vecini. Caută magazinele apropiate, parcurile și intersecțiile importante. Ce autobuze trec și unde ajung ele…

Eu le făceam, normal, pe toate, dar … mi-era dor de sunetul pescărușilor din partea cealaltă. Mi-era dor de nopți albe și dimineți răcoroase.

Ieri dimineață schimbam apa la lalele. Și i-am auzit. Au venit să zboare și aici. Chiar dacă m-am mutat mai departe de deltă și Dâmbovița, ei au știut.

Am mulțumit și ieri.

Pentru putere și curaj.

A trebuit să plec, așa că am plecat. Repede și greu, cum am mai zis.

Dar cine trebuie să vină după mine, vine.

Tot timpul.

Comments

comments