Articol Blog

prima postare despre ultima carte. 513.


Am scris-o.

Pe bucăți mai mari sau mai mici. Uneori noaptea târziu, alteori dimineața devreme. În metrou sau acasă, prin trenuri, cafenele sau săli de așteptare.

O bucățică am scris-o în aeroportul din Cape Town, pe 31 decembrie, anul trecut.

Africa, my love.

Am scos carnețelul nou, cu elefant, cumpărat de pe Table Mountain, dar nu am vrut să-l mâzgâlesc, așa că mi-am notat pe ultimele foi libere din agenda mea veche de 2015. Scrisă aproape toată.

Am deschis o listă nouă cu dorințe. Am fost îndrăzneață. Eram în Africa, avusesem cea mai intensă și frumoasă vacanță de până atunci, știam că se poate, orice se poate, așa că am trecut în listă tot ce mi-a trecut prin cap și suflet. Am reportat câteva dorințe din anul trecut, am scris altele noi.

M-am gândit, m-am întrebat, m-am întristat, m-am bucurat.

Am scris câteva rânduri. „Pentru următoarea carte.”

O bucată am scris-o în trenul Prietenia. Chișinău-București sau București-Chișinău, nu mai țin minte. Ori plecam, ori mă întorceam. Acasă.

513 s-a născut ciudat. Am vrut să fie făcută „ca la carte”, să am timp s-o țes, s-o curăț, s-o îmbrac, s-o dezbrac, s-o leg și dezleg, cum știu, cum vreau, cum îmi place. Dar … nu mi-a ieșit. Am lipit părți scrise, între ele,  și i-am dat drumul.

Am plecat la Berlin cu manuscrisul. L-am citit acolo, cap-coadă, după concertul Zemfirei.

Într-un oraș străin, printre oameni străini, care nu știu cine sunt, ce vreau, de unde vin și unde trebuie să ajung.

Prima lansare o să fie într-un altfel de oraș. În primul meu oraș. Chișinău.

Mă tem. Recunosc că mi-e tare-tare teamă.

Nu a fost greu s-o scriu. S-o dau lumii, este cumplit de greu. Dar dacă?..

Nu aș ști să vă zic despre ce este. E din mine.

Vă rog s-o iubiți dinainte de-a o avea.

Ne vedem la Chișinău, pe 9 decembrie.

Mulțumesc!

Comments

comments