Articol Blog

să fie …


Liniștiți. Ancorați în ziua de azi. Asumați. Responsabili. Previzibili. Siguri pe ziua de mâine. Într-atât de siguri, încât au fost cumpărate deja bilete pentru 2 vacanțe înainte, și mașina – din bani comuni. 50/50.

Fiecare dă celuilalt liniște, căldură și înțelegere.

Fiecare a avut ceva înainte. Ceva mare, important, care lasă amprente, cicatrici și decizii definitive. Ceva, după care se închide o ușă „dinspre”, poate, pentru totdeauna. Ceva, după care tragi linie și atunci când cunoști un om care îți dă liniște, căldură și înțelegere, spui „Da” și trăiești mai departe ca și cum n-a existat nici un prăpăd. Nici un sfârșit de lume.

Împreună și separat, fiecare știe „cum nu”.

Împreună și separat, fiecare a ales măsurat, cântărit și cumpătat.

Pasiunea, focul, nebunia, umilința, disperarea, „totul sau nimic”, „acum sau niciodată”, lipsa rațiunii, momentele în care dispare lumea, pământul, frica … Toate au fost plătite.

„Mulțumesc”, spune fiecare. Am fost, am văzut, „no more”.

Să fie liniște. Dar liniște din aceea, așezată. Nu generatoare de gânduri și întrebări despre sens, rost și alegeri.

Să fie cineva aproape. Să-i faci cuiva cafea, dimineața. Cineva să te aștepte seara. Să-ți pună mâna pe frunte, când ești răcită, iar tu, să nu pui morcov în ciorbă, pentru că lui nu-i place.

Să nu fie singurătate. Să nu fie ecou. O singură umbră pe perete. O singură periuță de dinți în baie. Un singur încărcător de Samsung. O singură pernă pentru un singur cap obosit. Să nu mai fie așa.

Dar uneori, în acele momente de liniște, căldură și înțelegere, se face frig de undeva. O amintire nechemată, o asociere, un scârțâit, o melodie, un telefon greșit, o ninsoare, un număr de mașină asemănător, o deprindere veche, un dor ciudat, o stare confuză.

 

 

Nu.

Să fie liniște.

Căldură.

Înțelegere.

Comments

comments