Articol Blog

secretul


Secretul e să stai departe, în caz de separare, despărțire (definitivă sau nu chiar), plecare, rămânere temporară singură, luare unilaterală de pauză etc.

Cred că toți au trecut prin ruperi grele unul de celălalt.

Pentru că uneori nu ne despărțim, ci ne rupem.

Nu știi tot timpul dacă e corect, dacă e potrivit și dacă e definitiv.

Un om, când pleacă, uneori rătăcit, se mai întoarce. Poate, nu ca să rămână, pur și simplu nu are unde altundeva să meargă.

Un om, când rămâne, uneori, îl primește înapoi. Poate, pentru că nu știe ce altceva să facă. Sau poate are nevoie de o proprie victorie.

Poate e joc, poate e minciună. Dar poate e viață. Chiar iubire.

Poate să decidă, singur sau asistat – de prieteni, pahar sau de noapte – că gata, că „nu”, că „niciodată” … dar unele povești nu se termină nici când însuși universul ordonă să „da”. Mai sunt erori de sistem sau glume ale destinului.

Dar dacă vine o zi când înțelegi că o să poți, când simți că ești mai mult decât atât, că tu ai nevoi vii, adevărate, că ai ajuns să-ți ascunzi destinațiile, că e timpul să te asculți, îmbrățișezi și iubești, altfel, prin ochii tăi, nu prin ochi străini, dacă vine o zi din asta, când te simți pregătit, secretul e să stai departe.

Pentru că unele relații au memorie de saltea. E suficient să pună el mâna pe umărul tău și să te privească altfel sau „ca atunci”, și iar aluneci, iar uiți de tine.

Iar te privești prin ochi străini. Iar te-ntorci. „Poate, de data asta”.

Ardeți totul.

Ardeți la timp. Ardeți împreună, când sunteți împreună, apoi ardeți separat.

Iar dacă e gata, definitiv gata, aruncați salteaua 🙂 și stați departe.

Acesta e unicul secret :).

 

Comments

comments