Articol Blog

Todo esta bien


Dacă mi-e bine?

Dacă mi-a trecut?

Daca mi-e rău?

Daca mai am insomnii?

Atacuri de panică?

Dacă plâng?

Dacă am început să zâmbesc?

Dacă am râs cu poftă?

Dacă simt gustul cafelei? Mirosul gutuilor? Toamna?

Dacă mi-am luat crizanteme din piață?

Dacă am făcut plăcintă cu dovleac?

Dacă am scos pata de vin de pe perete?

Dacă am schimbat, iar, pernele?

Dacă am plâns?

Dacă am început să înțeleg că așa e mai bine?

Dacă e mai bine?

Dacă e bine?

Dacă mi-e bine?

Sunt zile când vrei să te agăți de ceva, ca să poți duce viața mai departe. Mergi, mănânci, bei, răspunzi la întrebări, te miri, dai sfaturi, comentezi pozele unor străini din vacanță, plătești facturi, te programezi la dentist, îți suni părinții, mergi la nunți, înmormântări și concerte.

Totul e corect. Te îmbraci cum trebuie. Coafor, manichiură, pedichiură, machiaj, pantofi, geantă, cercei, rujul roșu.

Totul e corect. Spui oamenilor ce trebuie să le spui. Seara te demachiezi, te speli, te speli, te speli.

Abia sub duș totul e corect. Totul e adevărat, nu numai curat.

Știi că oricum o să vină o altă zi. O altă dimineață. Întotdeauna vine. E ca factura de la lumină.

Cafea. Aer nou. Dimineață.

Și iar o să vrei să te agăți de ceva. Și iar o să înțelegi că numai de tine poți să te agăți. Restul e aer.

Și ai impresia că anunțul Institutului Cervantes din metrou este un semn. Că universul îți arată ceva. Că trebuie să înveți spaniola.

Și te agăți de limba spaniolă. Luni, miercuri, vineri, de la 18.30.

Totul e corect.

Todo esta bien.

Comments

comments