Articol Blog

vino. am nevoie de tine.


Cred că mai mult am vrut să-l aud spunându-mi „Vino. Am nevoie de tine”, decât să știu că eu am nevoie de el.

Aveam nevoie de el. Zilnic. Poate nu întotdeauna fizic. Uneori, la nivel de gând, de închipuire. Când alegeam flori, culori sau muzici, când traversam singură strada, când auzeam ceva în întuneric … sau numai mi se părea că aud.
Aveam nevoie de el, să-l întreb, să-i spun, să-l înnebunesc. Să-l cert, să ne împăcăm, să ne-mpărțim.
Să ne-nvățăm pe de rost, secundă de secundă, unul pe celălalt.
Să repetăm de zeci de mii de ori, povestea poveștii noastre, să ne închipuim cum va fi peste 20 de ani și cum ar fi fost dacă unul din noi doi nu făcea ce trebuia făcut, în fiecare moment potrivit de până acum.
Aveam nevoie de el în cel mai egoist fel posibil. Ca să mă știu frumoasă, mai frumoasă, cea mai frumoasă.
Aveam nevoie de el, numai de el. Numai așa totul era bine, și toate lucrurile, la locul lor. Iar noi, împreună.
Împreună, fără măști, jocuri sau competiții. Fără trecut, fără frică și griji.
Împreună.
Aveam nevoie de el. Încă mai am … Uneori. Chiar dacă știu că azi, acum, mai mult vreau să-l aud cum îmi spune să vin. Pentru că are nevoie de mine.

Comments

comments