Articol Blog

vreau


„Ce nu te omoară, te face mai puternic.”

Fuck it.

Eu nu vreau nici să mă omoare, nici să fiu mai puternică. Și în general, nu vreau să fiu puternică. Nicio femeie nu vrea.

Vreau să fiu normală.

Și să nu fiu judecată pentru libertate și independență, mai ales de cei care nu știu ce înseamnă asta și cât costă.

Nu vreau să fiu „puternică”, adică să știu că pot oricând, orice. Pentru că nu pot. Și, mai ales, nu vreau.

Nu îmi mai faceți rău, știind că eu o să pot duce.

Note peste note de plată. Parcă aș fi la sfârșitul unui an bugetar. Sau la sfârșitul lumii.

Crezi că, în sfârșit, e partea ta de soare pe partea ta de stradă, crezi că ești cool și te lași dusă de „val” și de bătăi ritmice de inimă, dar tu, de fapt, ai cumpărat o experiență. Încă una.

Mai bine cumpăram o excursie, o croazieră. Sau setul ăla de mătase. Sau fotoliul ăla cu desen din Klimt.

Nu vreau să mă omoare nimic. Nici să mă clatine. Vreau să vină, să știe, să inspire și să expire, să fie.

Să afle, să învețe, să vrea, să încerce, să greșească, să se teamă, să cânte, să danseze, să tacă, să primească, să împartă, să-i placă cum fac eu patul și cafeaua.

Nu vreau putere.

Vreau liniște. Albastru. Un set de mătase. Fotoliul ăla.

Vreau șampanie, Chopin seara și Alternosfera dimineața.

Vreau gustul Italiei și accentul Franței.

Vreau amprenta Africii.

Vreau surpriza Portugaliei.

Vreau emoții, amintiri și seri în care-mi rog prietenii să râdă mai încet.

Vreau Traviata în Milano. Și Camino, pur și simplu. Vreau Machu Pichu, Cancun și Thailanda, pentru că ele sunt puncte pe glob, iar noi – două linii punctate până acolo.

„Ce nu te omoară, te face mai puternic.”

Asta e pentru La famiglia.

Eu acum mă gândesc la altceva.

Chiar daca totul pare sau este potrivit, poate nu e locul meu acolo. Chiar dacă-mi permit să plătesc pentru asta.

Comments

comments